Gustul dulce al afacerilor cu fructe exotice

652x450_107438-ponturi-pentru-plantarea-pomilor-fructiferiDe câţiva ani buni, deşertificarea a devenit fenomenul care macină afacerile agricultorilor români. Tot de ceva vreme se vorbeşte despre crearea unor soiuri care să reziste la temperatu¬ri înalte vara şi scăzute iarna, aşa cum se înregistrează în România de ceva timp. Marea provocare a următorilor ani va fi agricultura de nişă: livezile de fructe exotice.

În România, astfel de plantaţii există, dar sunt extrem de rare. Deşi avem potenţial de dezvoltare în condiţiile climatice care aduc mai degrabă cu zona tropicală, fermierii se apropie deocamdată timid de ideea unor exploataţii de fructe exotice. Aclimatizarea plantelor s-a cercetat şi se cercetează de mai bine de 20 de ani la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, iar acum pe piaţă încep să pătrundă plante de banan nordic, curmal chinezesc sau baby kiwi.

Profesorul Florin Stănică, prodecanul universităţii, este cel care face pionierat în acest domeniu. Are propria exploataţie la Moara Domnească, în Ilfov. Pe 3.000 de metri pătraţi a cultivat asimina sau banana nordului. Nu seamănă cu cele clasice aduse din Africa. Fructele sunt mai mari, ovoidale, putând ajunge până la 400-500 de grame. Pulpa este gălbuie, cremoasă, cu gust şi aromă de banană, ananas şi mango la un loc. „Anul acesta intră pe rod. Vom începe promovarea lor aşa cum a fost cu goji. Amintiţi-vă în urmă cu câţiva ani. Ştia cineva ce este goji? Acum mulţi pun fructele în cereale la micul dejun!”, spune profesorul. Avantajul bananelor nordice este că vara sunt avide de căldură, iar iarna nu sunt deranjate de temperaturi foarte scăzute. În plus, conţin vitamine şi minerale, mult peste nivelul conţinut în mere şi piersici. La Moara Domnească, profesorul a mai cultivat, tot pe 3.000 mp, curmale chinezeşti.

„Problema rămâne materialul săditor. Am apelat la partenerii noştri din Italia pentru etapa aceasta”, mai spune profesorul.

Pepiniera de baby kiwi
La Moara Domnească, pe un hectar, profesorul Stănică a pus baby kiwi. A lucrat la crearea acestui soi din 1993. „Specia este rezistentă la frig. Poate îndura chiar -25 grade Celsius. Fructele sunt mai dulci decât kiwi-ul pe care-l ştim şi au conţinut dublu de vita¬mine”. Atunci când vine vorba de preţurile de livrare, profesorul Stănică spune că va fixa un preţ orientativ. „Este o piaţă nouă, repet, aşa cum era cu goji acum câţiva ani. Şi un alt exemplu. Atunci când a apărut kiwi prima oară la noi kilogramul era cam 2-3 euro. Acum e 1,5 euro! Aşa şi cu fructele exotice pe care le recoltez. Sunt noi pe piaţă, deci vor avea preţuri pe kilogram de câţiva euro”, a mai precizat profesorul Florin Stănică.

Svinița, patria smochinelor

Cine are vreme să treacă pe la Clisura Dunării să se oprească în Sviniţa. Pe fonduri de la Naţiunile Unite, vreo 70 de mii de dolari, acum 3 ani, primăria a dat drumul unei exploataţii de smochini. Abia acum intră pe rod cei 1.000 de puieţi pe două ha. Dar, în Sviniţa, smochinii sunt precum în Grecia. Orice gospodărie care se respectă are o mică livadă. Nicolae Curici, primarul localităţii, spune că pentru săteni este o sursă de venit apreciabilă. „De la un smochin mediu scoţi cel putin 150 de borcane de dulceaţă. La 15 lei preţ mediu, iese un profit frumuşel, în jur de 20.000 lei. Iar smochinele au căutare. Zona se pretează la o astfel de cultură, mai ales pe malul Dunării. Iar cheltu¬ielile cu o astfel de cultură nu sunt foarte mari. Cele mai multe se fac cu irigaţiile, mai ales pe vremea aceasta secetoasă”, ne explică acesta.
Sursa: jurnalul.ro


IBD

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

ItalySpainEnglish