De ce nu vrea Ministerul Agriculturii să sprijine fermierii

fonduri-europene-p Înfiinţarea fondurilor mutuale în agricultură care să preia riscurile pe care companiile de asigurări le evită ar fi un lucru foarte bun pentru fermieri. Deşi legea care reglementează constituirea lor există, deocamdată niciun fond nu s-a înfiinţat pentru că Ministerul Agriculturii a făcut o lege plină de ambiguităţi.

Ministerul Agricultură a avut la dispoziţie, încă din 2007, de la UE fonduri pentru susţinerea costurilor administrative legate de înfiinţarea fondurilor mutuale. Indolenţa celor de la Agricultură a făcut ca abia în 2013 să apară ordonanţa privind înfiinţarea lor, iar în 2014 ea s-a transformat în lege. Aceasta a mai suferit o serie de modificări, dar care nu au avut darul să o facă şi aplicabilă. Ministrul Agriculturii speră însă ca din 2016 să devină funcţională.

Copiind modelul francez, fondul ar trebuia să preia riscurile din agricultură pe care companiile de specialitate nu le asigură, prin acordarea de compensaţii financiare membrilor pentru pierderile suferite. Resursele ar urma a fi asigurate în proporţie de 35% din contribuţiile membrilor, iar restul din fonduri europene şi bugetul naţional. Iniţial, pentru înfiinţarea unui fond mutual, membrii trebuiau să deţină 50% din suprafaţa agricolă a ţării, dar ulterior ea a fost redus la 20%. Nici aşa nu s-a înfiinţat niciunul pentru că legea nu are reglementări clare.

Ani pierduţi degeaba

Înfiinţarea fondurilor se poate face prin asocierea fermierilor, dar acest lucru este greu de realizat pentru că mulţi se tem de formele asociative, asemănându-le cu fostele CAP-uri, dar şi de faptul că acei care deţin controlul vor reprezenta interesele proprii şi nu ale fondului. Guvernul a ratat oportunitatea de a impulsiona înfiinţarea lor după ce, potrivit Legii 283/2010 a Camerelor Agricole, acesteau câştigau dreptul de a înfiinţa fonduri. În 2013 executivul le-a tăiat acest drept.

Cât să fie cotizaţia

Legea nu face referiri la cotizaţia pe care trebuie să o plătească membrii, lăsând la latitudinea fiecărui fond stabilirea ei. Recent, ministrul Agriculturii spunea că aceasta ar trebui să fie de 4 euro/hectar, fără a spune cum a ajuns la această sumă. Având o agricultură dependentă de factorii de mediu din cauza infrastructurii deficitare (starea sistemului de irigaţii este eleocventă), se pune întrebarea dacă fondurile vor avea bani pentru despăgubiri. Spre deosebire de legislaţia din alte state, fermierii români nu sunt obligaţi să adere la un fond. Astfel, fondurile vor fi obligate să stabilească cotizaţii destul de mari pentru a avea fonduri suficente care să le permite acoperirea riscurilor. Ori această cotizaţie prea mare, ar putea tăia elanul multora de a adera. Opusul ar fi o cotizaţie mică pentru a atrage cât mai mulţi membri, situaţie în care fondul ar putea acoperi doar parţial riscurile.

Despăgubiri vs cotizaţii

O altă problemă lăsată în aer este cea a cotizaţiei pe care ar trebui să o plătească un fermier după ce a beneficiat de despăgubiri.

„Dacă anul acesta un membru al fondului a avut încasată o indemnizaţie de daună, deci a primit despăgubiri, de la anul ar trebui să plătească mai mult. Legea nu reglementează această problemă, iar în lipsa reglementărilor fermierii nu au reuşit să se pună de acord”, spune Florian Barac, Manager de risc in Agribusiness.

Pe de altă parte, în cazul unui dezastru major, dacă toţi membri unui fond ar solicita despagubiri, nu s-ar putea acoperi decât o mică parte din pagube pentru că valoarea lor depăşeşte cu suma disponibila în fond. Pentru a evita această situaţie, legea a prevăzut despăgubirea proporţională, care înseamnă ca membrii vor primi o indemnizaţie de daună proporţional cu suma disponibilă în fond. Diferenţa ar urma să fie acoperită din împrumuturi. Ori introducerea în discuţie a împrumuturilor de la institutiile financiare a făcut din start nefezabilă aplicarea legii. Nici în ceea ce priveşte reprezentativitatea membrilor în consiliul de conducere al fondului legea nu spune nimic. În lipsa reglementării, cei cu suprafeţe mici ar dori modelul „ un hectar, un vot”, iar cei cu suprafeţe mari ar agrea principul reprezentativităţii.

Avizul ASF, imposibil

Funcţionând ca o societate de asigurări, fondul trebuie să primească avizul ASF, dar condiţiile sunt similare cu cele pentru bănci şi asigurări. Persoanele din conducera fondului trebuie să aibă studii superioare şi experienţă profesională adecvată. Directorului general i se cere o experienţă de cel puțin 4 ani într-o funcție de conducere în domeniul financiar – bancar. Practic, niciun fermier nu va putea face parte din conducere, lucru greu de acceptat de către aceştia, în condiţiile în care finanţiştii care vor conduce afacerile vor fi plătiţi din cotizaţiile lor.

Sursa: jurnalul.ro


IBD

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

ItalySpainEnglish